By 
Eu va spun acum ceva ce nu am mai spun niciodata. Este un obicei de Anul Nou.
Intotdeauna, in noaptea de Anul Nou, mama ne facea pancove, adica gogosi. Le framanta inainte de miezul noptii, ca atunci cand batea clopotul de ora 12 se apuca, saraca mama, sa ne prajeasca gogosile si sa ni le serveasca. Pancovele erau pragatite cu un scop: sa ne mearga bine tot anul care de-abia incepea.
In plus, dimineata de Revelion, pana sa se faca ziua, venea Mos Anul Nou. Mos Anul Nou venea cu un clopotel. Cum era inca intuneric, nu aveam voie, noi, copiii, sa-l vedem. El deschidea usa, dar o tinea intredeschisa si ne arunca in casa mere si nuci.
Va dati seama ce bucurie era pentru noi, cei sapte frati, care ne aruncam pe gramajoara aceea de mere si nuci!
La vremea aceea, nu mai erau mere, doar cei care aveau fan si le puteau pune in porumb si grau le puteau pastra pana in decembrie.
Noi uitam de Mos Anul Nou si cand ne aminteam de el, dupa ce culegeam de pe jos toate merele si nucile, el era deja plecat, nu reuseam sa-l aflam niciodata.
