By 
Inca din vremuri precrestine, in preajma solstitiului de iarna, oamenilor li se imparteau crengute de vasc, pentru a le atarna la usa. Astazi, se spune ca aceia care se saruta sub vasc vor avea parte de fericire si multe bucurii in anul care vine. De aceea, de Craciun si de Anul Nou se pun crengute de vasc la intrarea in casa.
Europenii au considerat, dintotdeauna, vascul o planta magica, cu un loc aparte in mitologiile locale, numindu-l chiar creanga de aur. Proprietatile sale neobisnuite, ca de exemplu rezistenta la ger si la intuneric, dar si calitatile medicinale, nu au trecut neobservate.
Insa cel mai important lucru este acela ca vascul nu creste pe pamant, nu are radacini pe pamant, ci el creste suspendat, pe un copac despre care se considera ca este ales de zei. In vechime, vascul era un simbol al curatiei sufletesti si spirituale, al libertatii si al armoniei, al pacii si al bucuriei. Era un semn de noroc in dragoste, aparand si protejand casa si familia. De asemenea, se credea ca aduce fertilitate, atat la oameni, cat si la animalele de curte. Vascul era considerat si ca un aparator fata de farmece si vraji.
Popoarele nordice (norvegienii), celtii, dar si amerindienii il pretuiau ca planta sacra.
Intr-o legenda a vikingilor se spune ca Balder, zeul soarelui de vara si fiul zeitei iubirii, Frigga, a putut fi ucis doar cu o sageata din vasc. Lacrimile mamei sale l-au inviat, iar ea a binecuvantat vascul. De aceea, vikingii credeau ca vascul te poate readuce la viata. Intr-o noapte, Balder a visat ca va fi ucis. Speriat, s-a dus la mama sa si i-a povestit. Stiind ca fara el viata pe Pamant ar fi incetat, aceasta a cutreierat toate colturile lumii, smulgand de la fiecare vietuitoare promisiunea ca nu-i va face niciodata rau fiului ei. A uitat insa de vasc. Profitand de acest lucru, Loki, zeul raului, a confectionat o sageata in varful careia a pus vasc otravitor, reusind sa-l ucida pe Balder cu ajutorul fratelui orb al acestuia, Hoder. Urma sfarsitul, racirea Pamantului si moartea tuturor vietuitoarelor. Cu totii eru ingroziti. Dupa trei zile, Frigga a reusit sa-si invie fiul, cu ajutorul aceluiasi vasc, care e atat otravitor, cat si vindecator. Lacrimile ei de multumire au cazut peste planta magica si s-au transformat in fructe translucide de forma unor perle. De aceea, Frigga a hotarat ca oricine va sta sub vasc va fi protejat de pericole si va putea fi sarutat in semn de iubire.
In Evul Mediu, vascul era la fel de venerat. Daca dusmanii se intalneau sub un copac in care crestea vasc, erau obligati sa faca pace, sa inceteze conflictul si sa se imbratiseze frateste intru cinstirea acestei plante sacre si magice. In acest fel, putem spune ca vascul este echivalentul nordic al maslinului, planta pacii. De asemenea, crengute de vasc erau atarnate la case pentru a-i feri pe oameni de farmece si vraji. Fiind o credinta necrestina, Biserica nu a ingaduit prezenta vascului in biserici.
Vascul a ajuns, astazi, un important simbol asociat sarbatorilor de iarna. Traditia sarutului din noaptea de Anul Nou sub o ramura de vasc este foarte veche, mai ales la popoarele anglo-saxone. Unii spun ca provine chiar de la romani, care credeau ca aceia care se saruta sub vasc, in timpul ceremoniilor prilejuite de Saturnalii, se vor logodi. Englezii ardeau crengutele de vasc dupa 12 zile, in cazul in care cei care se sarutasera sub ele nu se hotarau sa se casatoreasca.
