By 
Aceasta reteta extrem de elaborata a fost publicata de Pastorel Teodoreanu in Adevarul literar si artistic, in luna mai a anului 1933.
“Reteta de mai sus n-am luat-o nici din carti, nici n-am inventat-o. O transmit intocmai cum mi-a fost comunicata din casa parinteasca, unde e aplicata de cand tin minte. E o veche reteta ruseasca, cunoscuta de la bunica mea materna, care, la randu-i, a primit-o asa de la batrani. S-a mentinut pana in prezent, numai prin traditie orala si mai ales prin practica.
Material: 150 oua, 3-4 (maximum) kg faina extra (recomand Herdan), 1 pahar mare (de apa) cu rom alb, 1 baton vanilie, 1 litru lapte, jumatate de pachet drojdie (recomand Bragadiru), 3-4 lingurite rase cu sare, 3-4 paharute de vin cu unt topit si cald, 1 paharut untdelemn fin (recomand Nègre), zahar tos circa 1,200 kg.
Tehnica. Se strica de cu seara ouale, punand galbenusurile deoparte. Albusurile le pui unde vrai, caci ori pui prea putin (ca o lingurita de omat), ori deloc — cam totuna e. in galbenusuri pui sarea, mesteci, pui la rece si te culci. A doua zi: intr-un vas foarte curat, pui doi pumni de faina (circa 500 gr) pe care o oparesti cu lapte clocotit. Se mesteca cu o lopata anume, de lemn (sau cu un linguroi) si se bate strasnic pana se face ca o pomada, fara nici un gogolos. Cand s-a racorit (sa poti suferi degetul cel mic), adaugi drojdia, pregatita astfel: faramitata intr-o farfurie adanca si frecata cu doua-trei linguri zahar, pana se face ca o cafea cu lapte. Mesteci bine drojdia cu pomada, acoperi cu un servet si pui la loc caldut (nu fierbinte), ca sa creasca.
in timp ce creste plamadeala (asa se cheama amestecul de mai sus), strecori prin sita galbenusurile in covata (albie de lemn, foarte curata, uscata si calduta), clatesti cu doua-trei linguri de apa calduta vasul in care au stat si torni totul in albie. Daca vrai, pui si o ceasca de albus spuma, daca nu, nu pui. Bati galbinusurile cu strasnicie, adaugi romul si bati, si bati, bati mereu si te bucuri ca miroase bine; adaugi apoi vanilia taiata marunt si bati inainte pana ce plamadeala a crescut frumos. Cand e gata plamadeala, o rastorni pre ea in albie si mesteci pana se face una cu galbenusurile Pe urma, incepi a pune faina, cate putin, si a tot mesteca si bate cu lopata, pana ce nu mai poti. Atunci, framanti cu pumnii inchisi, pana ce obtii un aluat potrivit de moale. Cand crezi ca nu mai incape faina, cantaresti cata a ramas, ca sa stii cata ai intrebuintat, si pui zaharul si untul dupa proportia: 300 gr zahar la kilogramul de faina si un pahar de unt, plus unul, asa, pe deasupra. Dupa ce a intrat faina, framanti inainte, punand zaharul, putin cate putin, pana ce-l pui tot. Dupa ce ai ispravit zaharul, pui untul (cate un paharut) si untdelemnul, intorcand aluatul mereu in aceeasi parte (ca sa iasa felii).
Pui la crescut la loc caldut, nu fierbinte, acoperit bine, ca sa nu se raceasca, si lasi doua-trei ore, pana ce a crescut frumos. Ajuns aici, pui in formele unse perfect cu unt sleit (o treime din forma), si iarasi acoperit, la loc caldut, aproximativ o ora. Cat timp cresc in forme, se pregateste cuptorul (detaliu foarte important). Cand e gata si cuptorul, ungi cozonacii cu ou batut si presori cu migdale taiate sau zahar granulat si, cu “Doamne-ajuta”, pui la cuptor, unde stau o ora, o ora si un sfert, cel mult. La cuptor trebuie om priceput, ca sa-l cerce, cu faina de papusoi (porumb), sa nu puie cozonacii prea desi, sa-i acopere la nevoie ca sa nu se paleasca, sa le puie “zagneata” etc.”
