By 
Din momentul in care i-am trecut pragul, m-am cufundat parca in lumea povestilor lui Mihail Sadoveanu, din care nu lipsesc mancarea si voia buna, dar nici istorisirile cu talc. Dragii mei, va invit sa facem impreuna un popas la Hanu Ancutei!
Calatorului ii sta bine cu drumul, dar nici un popas nu-i strica din cand in cand! La intersectia drumurilor care duc spre Piatra Neamt si Roman, in comuna Tupilati din minunata Moldova, am gasit o adevarata oaza, Hanu Ancutei. Am vazut inca de la intrare, unde sta scris pe o placuta, ca hanul a fost construit in 1718, insa, de-a lungul vremii, am aflat ca a cunoscut ani mai ingaduitori si perioade de-a dreptul distrugatoare. Gandit initial ca un loc de popas pentru negustori, Hanu Ancutei a reusit sa-si pastreze, totusi, si-n ziua de azi menirea. Asadar m-a gazduit si pe mine, ca pe multi alti turisti obositi, cum a stiut mai bine.
La restaurant, am servit preparate traditionale moldovenesti facute cu mare drag si pricepere. Doritorii pot gusta aici vinuri alese, toate numai din zona Moldovei, specifice podgoriilor Cotnari, Panciu si Bucium.
Pe langa mancarea atat de gustoasa si de indestulatoare, am descoperit ca pe o surpriza placuta elementele de decor ale hanului, atmosfera primitoare si tihna aceea atat de mult tanjita de fiecare dintre noi. Parca timpul statea in loc.
Printre costumele populare expuse ici si colo, printre tesaturile traditionale, piesele de mobilier specific zonelor rurale ori ulcelele si vesela cu citate din Sadoveanu, o cautam parca din priviri pe hangita Ancuta si ma asteptam, in orice moment, sa ascult povestea unui calator venit de departe.
Loc aproape magic si atemporal, Hanu Ancutei isi primeste oaspetii cu caldura, mancare traditionala, un pocal de vin, muzica populara si multa, multa voie buna.
Mare dreptate ii dau celui care a spus despre Hanu Ancutei: “Fie sa ramana un loc vrajit de popas si desfatare sufeteasca pentru calatorii pamantului”!
