By 
Zalipie atrage anual turistii dorinici sa vada cum se pastreaza traditia picturilor de peste 100 de ani. Culorile folosite sunt vii, proaspete si parca insufletesc lucrul pictat.
Privit de la distanta, satul Zalipie poate fi considerat un imens tablou la care artistul a muncit cu truda ani de zile pentru a-si definitiva opera de arta.
Traditia se pastreaza de mai bine de 100 de ani, de cand fumul de la sobe murdarea tavanul casei, iar femeile incercau sa acopere cu var alb. Cand au observat ca tot se mai vad urme de murdarie, localnicele au inceput sa picteze flori peste pete.
Dupa Al Doilea Razboi Mondial si aparitia unor noi turi de soba, florile pictate nu au mai acoperit murdaria, ci au continuat sa serveasca la decorare. Atat in interior, cat si la exterior.
In acele vremuri, echipamentele de vopsit erau, bineinteles, rudimentare: localnicele isi faceau singure pensulele, folosindu-se de firele de par smulse din cozile vacilor sau ale altor animale pe care le aveau in ograda. Cat priveste vopseaua, era folosita ca baza grasimea ramasa dupa ce preparau un fel de mancare asemanatoare cu gustosii nostri coltunasi.
Acest obicei unic este transmis de la o generatie la alta. in fiecare an, traditia este respectata de fiecare persoana de sex feminin din sat. An de an, dupa festivitatile organizate cu ocazia Corpus Christi, fermecatoarele desene sunt repictate si readuse la viata.
In timp, femeile din Zalipie si-au reinventat desenele, gasind inspiratie in natura si folclorul local.
Se spune ca una dintre localnice, Felicja Curyłowa, a fost atat de pasionata de aceasta arta incat a pictat tot ce i-a iesit in cale, in gospodaria sa. Dupa moarte, locuinta a fost transformata in muzeu.
Interesant este si faptul ca Ministerul de Externe al Poloniei a facut un cont pe Flickr unde a postat multe imagini cu frumosul lor sat, Zalipie. Asa da promovare!
